vineri, 13 noiembrie 2009

Horea, Cloşca şi Crişan - comemoraţi la Curechiu

Eroii neamului - Horea, Cloşca şi Crişan - 1784-2009

În satul Curechiu are loc în duminica cea mai apropiată de 1-2 noiembrie, o emoţionantă comemorare a celor ce au condus răscoala ţărănească de la 1784, respectiv Horea, Cloşca şi Crişan.

Ediția a XIV-a - 2009

1 2

3
4

5 6

7 8

Despre răscoală

Răscoala din 1784, numită şi „Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost o importantă acţiune de revoltă a ţărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, saşi de pe domeniile nobililor şi statului, mineri din Munţii Apuseni şi ocnele din Maramureş, meşteşugari, preoţi etc. Răscoala a pus în discuţie statutul de toleraţi ai românilor, ceea ce i-a conferit şi un caracter naţional. În ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crişan cu vestea că Horea a dus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnând pe iobagi ca în acea zi să vină câţi mai mulţi, sau cel puţin 4- 5 din fiecare sat. Duminică se întruniră circa 500-600 de ţărani iobagi. Oamenii pornesc spre Alba-Iulia peste munte, ocolind oraşul Brad, ca să nu fie opriţi de nobilii maghiari, şi înnoptează în satul Curechiu, plecând, apoi, de la biserica din sat spre alte locuri. Mişcarea începută în comitatul Zarandului se întinde şi în comitatul Hunedoarei. La 11 noiembrie, Horea adresează nobilimii refugiate în Deva un ultimatum, care rezuma ideile politice şi sociale ale răscoalei: „Nobilul comitat, împreună cu toţi stăpânii de moşii şi cu toată seminţia lor, să jure pe cruce; nobili să nu mai fie, ci fiecare dacă va putea găsi o slujbă să trăiască din aceea. Nobilii stăpâni pe moşii să părăsească odată pentru totdeauna moşiile nemeşeşti. Şi ei să plătească dare ca poporul de rând. Dacă comitele şi nobilii stăpâni de moşii se vor învoi la aceasta, ţăranii le făgăduiesc pace, iar în semnul păcii să ridice pe cetate, pe la marginile oraşului, pe prăjini cât mai înalte, steaguri albe”. Programul cerea şi eliberarea ţăranilor arestaţi, preconiza eliberarea naţională şi organizarea, după planurile lui Horea, a unei „republici populare”. Răscoala s-a întins, ajungând şi în părţile Aradului, Maramureşului şi Sibiului, la ea participând şi ţărani saşi şi maghiari. La 7 decembrie, ţăranii au fost învinşi la Mihăileni, iar peste o săptămână, Horea a cerut oamenilor să se retragă la casele lor pe timp de iarnă. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scoruşetului din Munţii Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier şi Crişan. Acesta s-a spânzurat în închisoare, iar Horea şi Cloşca au fost supuşi celei mai grele pedepse prevăzută de Codex Theresianum, prin frângerea cu roată, fiind executaţi pe 28 februarie 1785. Conform ordinului împăratului, ca „toţi românii care vor fi neîndoios cunoscuţi că au comis maltratări, să fie mutaţi cu vitele şi ustensilele lor”, sute de moţi au fost strămutaţi în Banat şi Bucovina. Moţilor li se acordă libertatea păşunatului, scutirea de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie (august 1785), căsătorii fără consimţământul nobilului şi dreptul la învăţătură. Răscoala s-a bucurat de un larg ecou în străinătate. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de către presa europeană a vremii, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit „Rex Daciae”.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu